Securitatea aviaţiei civile

Practicile de securitate consacrate în domeniul aviației civile presupun aplicarea unor măsuri tehnice, umane și procedurale în aeroporturi, pentru a preveni introducerea, la bordul aeronavelor, a unor obiecte ce pot fi utilizate pentru comiterea unor acte ilicite. Cazuistica specifică domeniului a indicat faptul că, nu în toate situațiile, aceste măsuri se dovedesc a fi suficiente, eficiente și operative.

În acest context, rolul activității operative IIBA este cel de a completa sistemul general de securitate, prin utilizarea unor forțe speciale de intervenție antiteroristă la bordul aeronavelor.

Scopul unui program IIBA este acela de a preveni capturarea de către teroriști a unei aeronave ce poate fi utilizată, ulterior, ca mijloc de distrugere în masă, la sol.

Reglementări internaționale cu aplicabilitate directă în domeniul IIBA:

• Convenția internațională privind Aviația Civilă - Chicago 1944, Anexa 17, pct. 4.7.4, 4.7.5, 4.7.7, 4.7.8;
• Convenția internațională privind infracțiunile și anumite alte acte la bordul aeronavelor - Tokyo 1963, actualizată prin Protocolul Montreal 2014;
• Convenția pentru întărirea cooperării transfrontaliere, în special pentru combaterea terorismului, criminalității transfrontaliere și migrația ilegală - Prum 2005;
• Regulamentul (CE) 300/2008.

Conform Anexei 17 a Convenției Chicago 1944, dispunerea IIBA se realizează în acord cu “evaluarea riscurilor realizată de către autoritatea competentă”.

În România, autoritatea națională în domeniul antiterorism este Serviciul Român de Informații, singura instituție de stat care dispune de informațiile necesare pentru realizarea unei evaluări pertinente, într-un domeniu de nișă: riscurile teroriste la adresa aeronavelor în zbor, distinct față de riscurile generale de securitate la adresa aviației civile (în acest caz, evaluarea fiind atribuția autorității naționale pentru aviația civilă – AACR).